Costul unei imobilizări necorporale generate intern este suma costurilor suportate de la data la care imobilizarea necorporală a îndeplinit pentru prima oară criteriile de recunoaştere ca imobilizări necorporale.
Costul unei imobilizări necorporale generate intern este compus din toate costurile direct atribuibile care sunt necesare pentru crearea, producerea şi pregătirea activului pentru a fi capabil să funcționeze în maniera intenționată de către conducere.
Exemple de costuri direct atribuibile sunt:
a) cheltuielile cu materialele şi serviciile utilizate sau consumate pentru generarea imobilizării necorporale;
b) cheltuielile cu personalul provenite din generarea imobilizării necorporale;
c) taxele de înregistrare a unui drept legal; şi
d) amortizarea brevetelor şi licențelor care sunt utilizate pentru a genera imobilizarea necorporală.
Următoarele elemente nu sunt componente ale costului unei imobilizări necorporale generate intern:
a) costurile aferente vânzării, cele administrative şi alte costuri generale de regie, cu excepția cazului în care astfel de costuri pot fi atribuite direct procesului de pregătire a imobilizării pentru utilizare;
b) ineficiențele identificate şi pierderile inițiale din exploatare suportate înainte ca imobilizarea să atingă performanța planificată; şi
c) costurile cu instruirea personalului pentru a utiliza activul.
Contabilizarea cheltuielilor
Costurile cu un element necorporal trebuie recunoscute drept cheltuieli atunci când sunt suportate, cu excepția cazurilor în care:
a) fac parte din costul unei imobilizări necorporale care îndeplineşte criteriile de recunoaştere; sau
b) elementul este dobândit în cadrul unei combinări de întreprinderi şi nu poate fi recunoscut ca imobilizare necorporală. În acest caz, face parte din valoarea recunoscută ca fond comercial la data achiziției.
Sursa: OMFP 1802/2014
Oana Tomoiaga
